katakitoka

Picaturi de parfum ce amintesc de o alta lume... trecut si viitor, toate adunate intr-un singur suflet ce traieste.

luni, octombrie 23, 2006

A fost odata...

Isi mai aminteste cineva de Alizee? Fetitza ratacita intr-o lume indepartata, in cautarea unui drum catre implinire... poate trebuia sa o cheme Dorothy.

EL: "daca tu ai 25 de ani maine o sa imi vezi poza in vitrina la Lotto." ... si ea chiar avea 25 de ani. O gramada de timp ce a trecut in graba peste acest pamant de atunci.
Rochia neagra de seara sta agatata pe un umerash intr-un dulap... ce cavaler in costum alb va mai putea sa o scoata de acolo vreodata? Pana si soferul limuzinei e de-acum batran, a facut burta - nu mai e deloc aratos. Trandafirii care odinioara se intindeau pe toata marginea terasei, umpland cu parfumul lor imbatator aerul noptii, sunt acum vestejiti... inghetati parca. Nu a mai avut nimeni grija de ei demult... Copila care se dadea in leagan in acea seara de iunie nu a mai trecut de prea mult timp pe acolo. Haina de la costumul alb al baiatului a devenit gri, acoperita de praf pe canapeaua pe care ei s-au sarutat pentru intaia oara. Sticla de vin se afla in exact acelasi loc unde ei au lasat-o inainte sa isi simta trupurile lipite pentru prima data.
Imi imaginez vantul de vara adiind din spatele perdelelor candva albe. Mirosea a trandafiri.

As vrea sa apuc ziua in care voi termina de platit tributul cu care sunt datoare pentru nimeni nu stie cat timp. In acea zi ma voi duce in casa decorata cu mult bun gust, desi nu se afla in cea mai buna zona a orasului. Ma voi duce sa ingrijesc trandafirii uitati, sa alung praful de pe mobile si tablouri, sa imbratisez haina alba a printului meu. Sa il astept acolo, in casa in care m-a sarutat pentru prima oara si unde ne-am gasit amandoi atat inceputul cat si sfarsitul.

"Daca" deschide portile infinitului... In aceste nopti cu ploi neuroastenizante imi aduc aminte de un vers: "Il pleut sur la ville comme il pleut dans mon coeur."

2 Comments:

  • At 6:30 p.m., Anonymous Alex said…

    Isi aduce aminte cineva. Isi aduce aminte cu drag, de momentele in care ziua s-a facut seara, seara s-a facut noapte, seninul s-a facut furtuna, toate intr-o secunda. Si o secunda a durat totul...

     
  • At 7:07 p.m., Blogger Katakitoka said…

    Poate ca nici nu a existat, poate a fost doar un vis. Doar noi hotaram ce e realitate si ce nu.
    Oricum, speranta si visele sunt ultimele lucruri care ne mai tin in viata in astfel de momente.

     

Trimiteți un comentariu

<< Home