katakitoka

Picaturi de parfum ce amintesc de o alta lume... trecut si viitor, toate adunate intr-un singur suflet ce traieste.

miercuri, ianuarie 17, 2007

Who Am I?

Intrebarea asta ridica multe alte semne de intrebare. E interesant sa te intrebi asta in anumite momente ale vietii, e si mai bine sa ai un raspuns. Se spune ca in general ajuta pentru luarea deciziilor. Autocunoasterea, cum imi place mie sa ii spun, este utila in momente dificile, cand trebuie sa iei anumite decizii, sau cel asa spun unii.

Parerea mea este ca autocunoasterea nu ajuta la nimic altceva decat, cel mult, pentru simplul motiv de a cunoaste o persoana cu care iti petreci 100% din timpul tau. Pe tine, adica. Restul sunt vorbe din carti.
Ce? Daca te cunosti foarte bine vei sti sa iei o decizie? Si e ea obligatoriu sa fie cea mai buna? Parerea mea este ca aceste lucruri sunt influentate de mult mai multi factori. Care de obicei nu tin de noi.

Deciziile le iei in cunoastere de cauza. Decizia depinde foarte mult de cunostintele tale asupra situatiei. Teoretic suna foarte bine. Problema apare atunci cand realizezi ca o situatie nu are cum sa fie identica cu alta, oricat de asemanatoare ar parea. Intervin aici o multime de factori care tin de firea umana, de la cei mai simpli cum ar fi starea cu care o persoana s-a trezit in dimineata zilei respective si pana la lucruri mai complexe.

Autocunoasterea se spune ca ne ajuta sa definim intr-un fel sau altul ceea ce vrem. Pentru ca ma cunosc foarte bine stiu ce vreau. Mai am o teorie si cu asta: ceea ce vrem poate fi extrem de diferit de ceea ce avem nevoie. Inseamna asta ca nu ne cunoastem suficient de bine astfel incat ceea ce vrem sa fie acelasi lucru cu ceea ce avem nevoie? Asta sa fie definitia autocunoasterii sau punctul in care sa putem afirma ca ne cunoastem pe noi insine? Ceea ce vrem = ceea ce avem nevoie?

De exemplu, pentru ca sunt o persoana sociabila, imi place sa am multi prieteni. In concluzie ma voi duce in vacanta la mare, intr-o statiune cu multe lucruri de facut si nu ma voi duce la Eforie Sud sau intr-o statiune de pensionari. Pana aici teoria se aplica perfect: ma cunosc pe mine si fac lucrurile logice in consecinta. Dar de unde poti sti ca nu te-ai fi distrat mult mai bine la Eforie? Sigur, e o exceptie, dar ele ne guverneaza viata.

Cunoasterea e un tot din care cunoasterea de sine reprezinta 50%. RESTUL e cunoasterea a ceea ce te inconjoara. Cunoastere care nu e nici asta posibila 100%.
Eu asa o vad: multa, multa galagie, aleatoare si enervanta. Zumzaituri, zbierete, urlete, soapte. Pe masura ce cunosti mai multe incepi sa intelegi mai mult din tot ce auzi. Si cand ai inteles si ultimul cuvant, se face LINISTE.

Etichete:

9 Comments:

  • At 10:05 a.m., Anonymous Anonim said…

    Nu, nu ti se pare important pentru ca incerci sa ii gasesti o utilitate practica. "Who Am I?" nu iti va raspunde nici unde sa mergi la mare, nici ce bluza sa iti cumperi, sau ce cercei ti se potrivesc.
    "Who Am I?" apartine intr-o alta categorie de intrebari. E acolo sus impreuna cu "Incotro ma intrept?" ,"De ce sunt aici?" sau "De ce e acesta drumul meu?(da, cel din poza)". Sunt intrebari la care raspunsul nu are nici o utilizare in practica, cel putin nu imediata. E un exercitiu pur academic a raspunde la ele, dar, in fond, acestea sunt singurele intrebari la care vei putea sa afli un raspuns vreodata (imagine: "why is the sky blue?").
    Bineinteles, asta daca chiar iti pasa si uiti ca vom fi toti tarana in vreo 80 si ceva de ani, moment in care chiar nu mai conteaza... si atunci vei avea dreptate.

    ce ziceam?

     
  • At 12:09 p.m., Anonymous Anonim said…

    hmm... titlul postului spune ceva, contentul aproape altceva.

    Dar, eu zic asa: eu zic ca ma cunosc destul de bine (dar suprinzator - sunt alte persoane care ma cunosc si mai bine :)) Nu cred ca daca te cunosti stii ce vrei sa faci. Adica, traim intr-o totul alta lume. Visezi sa devii pilot dar ajungi mecanic. Vrei sa lucrezi in finante, faci facultatea, dar ajungi in marketing, ca asa a fost pe moment. Si iti place.

    My point: nu o sa ma cunosc niciodata la perfectie, pentru ca suntem intr-o continua schimbare, aproape in acelasi ritm in care se schimba lucrurile si lumea. Azi iau o decizie, maine alta (total diferita si pe alt trend). Ce ma calauzeste? Credinta ca e o hotarare buna in acel moment, si ca viata va fi mai buna, si ca improvizez mereu ca sa imi fie bine, indiferent de situatie. Poate asa sunt eu, mai alunecos. Poate altii care se cunosc au principii mai solide de viata. Eu momentan nu mi le-am format in totalitate. Dar abia astept sa vad ce o sa fac maine, pt ca habar-nam!!! :))

    v.

    PS: coaching is a good thing to do in this point

     
  • At 12:28 p.m., Blogger Katakitoka said…

    Da, e o mica discrepanta intre titlu si continut pt ca ma gandeam la ceva si am scris despre altceva. Asta apropo de schimbarile continue prin care trecem.
    Da, sunt de acord ca autocunoasterea nu ne ajuta sa ne alegem hainele sau mai stiu eu ce. Ma mir ca ai putut sa te gandesti ca as fi atat de superficiala.
    In alta ordine de idei treaba cu intrebarile existentiale "de ce sunt aici?" este clara si pt mine. Dar da, in acest post incercam sa gasesc o utilitate practica, pe care tot nu reusesc sa o descopar. As putea incepe inca un post despre utilitatea sau inutilitatea gasirii raspunsului la aceste intrebari. Te-ai gandit ca e posibil sa nu ajute la nimic? Si ca e in natura umana sa fie in continua cautare? Poate ar trebui sa ne oprim. Sau nu. Poti sti?

     
  • At 10:18 p.m., Anonymous Loredana said…

    Sunt multe intrebarile care pot avea un sens intr-un anumit context - si sa fie complet nefolositoare in alte momente. Sunt momente in care filosofam si perioade in care suntem foarte pragmatici.

    Si chiar momente in care avem dileme - existentiale sau nu. Poate ca utilitarismul se imbina cu altele. Poate ca intrebarile care ni se par noua relevante pentru altii sunt complet fara sens si nu s-ar obosi sa se gandeasca o clipa la ele.

    Poate ca... - poate insa ca e bine sa ne apropiem din cand in cand de noi, de esenta, si sa incercam sa vedem cine suntem si ce ne dorim cu adevarat. Sau poate ca si eu ma insel (ceea ce poate fi de preferat decat sa ma insele altii, nu?!?)

     
  • At 4:18 p.m., Anonymous Anonim said…

    Who am I e intrebarea care raspunde la asalturile oamenilor din jurul tau, pe care nu reusesti sa le intelegi. Who am I lamureste daca prostii aia care se iau de tine au motiv sau nu. Dar e cam greu sa-ti raspunzi singura obiectiv la intrebarea asta.

     
  • At 9:32 p.m., Blogger andrei said…

    Interesant post:) Nu voi incepe si eu sa comentez. Am doar un singur lucru sa spun. Suntem atat de subiectivi incat doua persoane pot vedea un singur lucru din doua perspective diametral opuse. Esential este ca totusi il vad :p

     
  • At 6:43 p.m., Anonymous Anonim said…

    Cum sa nu corespunda titlul cu continutul? Voi nu ati inteles nimic. Nu o sa puteti intelege niciodata, nu din postura in care va aflati, nu cu stelele in configuratia aia in moemntul datelor voastre de nastere. Ea si-a depasit conditia, voi nu o sa puteti. M.B.

     
  • At 5:38 p.m., Anonymous almainextenso said…

    Cand stii cine esti, la cel mai profund nivel, restul intrebarilor iti vor veni sub forma de raspuns. Vei observa ca nu mai trebuie sa gandesti sa iei decizii, ci orice decizie pe care o vei lua va fi una buna. Decizia care o vei lua urmandu-ti vocea interioara va fi decizia cea mai buna. Adica vei stii sa te mulezi oricarei situatii. Vei constientiza ca este inutil sa opui rezistena si vei stii ca, chiar abandonandu-te in complexitatea vietii vei fi in siguranta. Cand te cunosti pe tine vei cunoaste universul.

     
  • At 7:23 p.m., Blogger catalin said…

    cred ca pentru mine, intrebarea asta reprezinta acel viraj brusc al unui vapor in largul marii, al carui capitan(propriul EU) si-a lasat nava prea mult in grija pilotului automat(cotidian). Si brusc realizeaza ca a deviat de la traiectorie si trage carma cu multa putere pentru a-si readuce nava pe traiectoria stabilita. In imensitatea marii, poate din nou sa-si savureze linistit ceasca de cafea, drumul va fi lung si plin de peripetii. Dar o vreme va fi liniste...

     

Trimiteți un comentariu

<< Home