katakitoka

Picaturi de parfum ce amintesc de o alta lume... trecut si viitor, toate adunate intr-un singur suflet ce traieste.

marți, iunie 16, 2009

Am fost la mare



















S-a intunecat deja, miroase a flori de tei si canta greierii… Un aer intepenit in jurul meu, parca totul s-a oprit pentru a asculta... sau a mirosi... si totusi, pe strada sunt inca oameni, masini, catei... fiecare alergand spre ceva. Oare unde se duc ei cu totii atunci cand afara miroase a tei si canta greierii?
Eu am fost la mare. De data asta fara prieteni colorati si cutremure, dar cu sufletul ramas inca “zguduit” de la ultimul.
Am vazut luna ca o felie de pepene galben deasupra noastra. Greierii nu se mai auzeau, mirosul de tei nu se mai simtea, insa stiu ca fiecare din ei ne-au invidiat ca putem pleca la mare.

Nisipul era rece ca gheata, mi-a intrat imediat in papucii luati in graba la plecarea de acasa. Mi-a invaluit degetele de la picioare incercand parca sa spuna ca mi-a simtit lipsa. Mi-am incolacit degetele printre miliardele de mini pietricele ce si-au pierdut demult varsta, am incercat sa spun ca si mie mi-a fost dor. Foarte dor.

Marginita de orizont, calma si putin stralucitoare de la lumina lunii marea ne privea zambind... E ca si cum marea ar bea caffe latte si s-ar linge pe bot. Vuietul constant al valurilor izbindu-se de mal iti spune ca nesfarsitul albastru din timpul zilei e acolo, la locul lui. Si o data cu el, visele tale. Visele mele. Visele noastre.