katakitoka

Picaturi de parfum ce amintesc de o alta lume... trecut si viitor, toate adunate intr-un singur suflet ce traieste.

duminică, septembrie 13, 2009

Ganduri fara buline



Bulinele de pe aripile mele s-au estompat demult, incetul cu incetul. Destinul de gargarita insetata de buline nu e unul usor, iar locul lor a fost luat de un desen bizar, inventat pesemne de un copil visator sau un adolescent-artist fara talent: o inima. Cine a hotarat, si in urma cu cat timp, ca aceasta simetrie de curbe si colturi, uneori culori, este ceea ce cu totii numim inima? Il folosesc deopotriva savantii si macaragii, artistii si puscariasii, adolescentii si bunicii, gospodinele si prostituatele, fie ele chiar si de lux. 
O inima, un desen, niste linii...

....................................................................................................................................................................

Pluteste catre birou. Asculta cu frenezie fiecare melodie din playlist si incearca sa descopere cate un scenariu pentru fiecare. Exista atatea. Radiaza. Colegii sai nu inteleg nimic. Privirea ii este prea intensa pentru ei. Sedintele sunt prea lungi si in jur se povestesc lucruri fara sens. Prinde franturi, dar pentru ea totul este clar. Nu intelege de ce e nevoie sa se explice fiecare detaliu. Parca era o clipa lunga, dar de aceasta data total inutila. Momentele astea se folosesc altfel. Mii de ganduri i se amesteca in cap, nu ar putea sa spuna in acest moment ce si-ar dori sa faca mai intai. Un singur lucru e cert: tehnologia si evolutia au reusit sa transforme cateva mii de kilometri in doar cateva strazi. Si toate astea in cam 2 ore plus fusul orar. Inima ii bate si mai tare, iar stomacul i se strange aproape dureros la acest gand. 


Timpul petrecut in lift, la coborarea celor 4 etaje pare o eternitate. 
Traversarea holului un secol, iar aerul de afara e inexistent. Cine l-a respirat pe tot?


O privire, doar una, unica. Inmarmurire. Dar sunt doua statui imbratisate. Bataile inimilor ii vor trezi curand la realitate. Esti gata? Soarele apune spre vest. Sa mergem.



....................................................................................................................................................................

Suntem la mii de kilometri departare unii de altii, dar respiram totusi acelasi aer. Oare si aceleasi vise?