katakitoka

Picaturi de parfum ce amintesc de o alta lume... trecut si viitor, toate adunate intr-un singur suflet ce traieste.

vineri, noiembrie 13, 2009

Rêves...



Probabil ca in ultima jumatate de ora mi-a trecut prin cap intreaga pleiada de idei, filozofii, ganduri, crezuri la care am meditat, pe care le-am debitat si la care am aderat de-a lungul vietii mele. Incredibil ce paleta larga am putut acoperi...
Un adevarat culegator de vise am fost! Mai putin pe unul nu l-am putut gasi. Pe-al meu! Si ca urmare, am incercat sa gasesc visul, punand cap la cap marasmul asta de idei si crezuri - nimic nu potrivea cu nimic, oricum le-as fi combinat, ceva lipsea.

De fiecare data mai puneam un petec pe inima mea. Il coseam frumos, cu ata subtire, rosie! Mi-am zgariat de multe ori, din neatentie, inima cu un colt de lacrima. Si nimeni nu vedea ca nu mai e noua, nimeni nu da atat de multa atentie. Sau poate devenisem prea buna in a-mi ascunde ranile.
Altii isi protejeaza inimile. Pe-a mea o daruiam tuturor, unii o scapau din maini, altii o calcau in picioare...
Sunt ca un copil ce se raneste mereu si mereu in acelasi genunchi. Ma doare putin, apoi ma ridic si rad. Dar cicatricea ramane, iar eu... eu sunt cel mai bun croitor cand e vorba de peticit inimi.

Iubitule! i-am spus in dimineata aceea, in timp ce in ochii mari mi se descifrau intunecimile unui suflet indragostit. Tu mi-ai faurit aripi, iar eu am invatat sa zbor. Tu mi-ai daruit vise, iar eu am invatat sa ma hranesc cu ele. Tu mi-ai aratat soarele, iar eu am invatat sa strabat dincolo de nori. Tu mi-ai aratat culori, iar eu am inceput sa le dau nume. Spune-mi, tu ce vezi pe aripile mele?

Alfabetul destinului, raspunse el. The language of all languages, umanitatea, ceea ce face din unul doi.

Mi-as dori sa existe un loc unde toate cicatricile inimii mele sa poata fi sterse. Undeva unde sa poti primi o inima brand new la schimb. Una shiny, neschingiuita, indrazneata si frumoasa. Una careia sa nu ii fie frica de nimic, sa nu stie ce inseamna durerea, dezamagirile sau disperarea, ca mai apoi sa o umplu tot eu cu tot ce am adunat frumos in mine, cu toate clipele petrecute cu tine, cu zambete, strangeri de mana, mangaieri, plimbari si priviri, rasete, peisaje si fluturi. Cat mai multi fluturi!

Insa, cum un astfel de loc nu exista inca, nu pot decat sa iti daruiesc inima mea, asa cum e ea. Peticita si asimetrica, insa plina de vise, sperante si din ce in ce mai mult sens.

Je rêve la vie, je vie en rêves...

2 Comments:

  • At 3:16 p.m., Blogger sandag said…

    te-ai gandit ca fiecare petec ingroasa inima? ca o face mai putin vulnerabila? ca fiecare culoare a atei cu care peticesti face atmosfera?

     
  • At 11:26 p.m., Blogger Katakitoka said…

    :) O face unica, sunt intru totul de acord! Insa, uneori, in calea ta apare o persoana cu totul speciala si atunci ti-ai dori intr-un fel ca tot ceea ce urmeaza sa ii oferi sa fie perfect. Fara petice sau cicatrici.

     

Trimiteți un comentariu

<< Home