katakitoka

Picaturi de parfum ce amintesc de o alta lume... trecut si viitor, toate adunate intr-un singur suflet ce traieste.

luni, aprilie 23, 2007

Running summer

Era o vreme in care scriam pe blog tot felul de lucruri care imi treceau mie prin cap. Reuseam atunci sa le astern cu usurinta "pe hartie" si sa dau nastere la cateva fraze coerente, unele mai profunde, iar altele nu. De-o vreme incoace nu mai reusesc sa articulez nimic, cel putin nu in scris. Parca mi-a sters cineva creierul si am ramas fara ganduri. Sau m-am prostit. Tot pun asta pe seama oboselii... dar pana cand? Simt o oboseala acumulata, psihic, o oboseala care iti blocheaza cumva reactiile, iti induce o lipsa totala de chef, de fapt nu totala - ca numai cand e vorba de lucruri de care m-am saturat simt asta. In continuare am chef sa fac nebunii, sa ies, sa rad, sa ma plimb, sa alerg printre copaci, sa merg la munte cu cortul, sa dorm in masina sau unde se nimereste. Adventurous...

Ma tot plangeam dupa ce m-am mutat in Bucuresti ca ma omoara ritmul de aici. Spiritul ardelean din mine considera ca aici totul e prea rapid si ca devine obositoare alergatura asta. Zilele trecute am realizat de fapt cat de mult ma inselam. Ce nu imi place mie aici este ca viata mea, intr-un anumit fel, s-a calmat. Am devenit o persoana "responsabila", cu job, program fix (daca se pune sositul la 9 si plecatul la 7-8 de la birou), o persoana ce trebuie sa isi poarte de grija singura si sa se descurce in jungla orasului.

Inainte era altfel. Alergam mult mai mult decat acum si nu oboseam deloc.

Alergam toata ziua, intr-un ritm mult mai infernal decat acum, dar o faceam ca sa terminam la timp cumparaturile pt iesitul la padure, sau mersul la munte. Alergam toata ziua de pe o terasa pe alta ca sa apucam sa povestim ultimele intamplari cu toti prietenii. Alergam seara din oras acasa ca sa ne schimbam tinutele pentru o seara "fierbinte" in club. Alergam o noapte intreaga pe ringul de dans de nu ne opream nici in vis uneori. Se mai intampla sa alergam dupa autobuz, pentru ca ne trezeam mult prea tarziu ca sa mai ajungem la ora de mate sau economie, mai aparea cate un baiat dragutz, varatec asa si mai alergam si dupa el...

Alergam prin toate magazinele din oras ca sa ne luam azi sandale, maine costum de baie, poimaine alt tricou ca ala albastru s-a patat...

Vreau sa alerg din nou, de maine ma apuc!

1 Comments:

  • At 8:42 p.m., Anonymous Fana said…

    da excelent!

    si eu am avut o perioada din asta de blocaj, in care simteam ca nimic interesant nu imi trece prin cap, insa exact atunci m-am trezit ca am programate doua saptamani de concediu, ramase restante de anul trecut si au fost la fix sa scap de oboseala psihica...

    oricat de superwoman ma cred, simt din ce in ce mai des ca ma lasa nervii mult prea rpd :D and i am too young for that...mama la varsta mea fugea dupa fluturi...

     

Trimiteți un comentariu

<< Home