katakitoka

Picaturi de parfum ce amintesc de o alta lume... trecut si viitor, toate adunate intr-un singur suflet ce traieste.

miercuri, decembrie 09, 2009

Pick me! Choose me! Love me!



Candva ascultam muzica mai buna. Citeam carti mai bune. Si mai multe. Credeam in lucruri mai bune.
Acum tot ce fac e doar pentru a imi pastra normalitatea si sanatatea. Si nu mai pun etichete pentru ca nu vreau sa imi fie puse mie etichete. Nu ma mai complic sa fac bine doar pentru ca X,Y si Z spun ca acel bine e bun. Nu mai ascult de critici. Nimeni nu stie nimic despre nimeni. Si nu mai vreau pareri avizate inainte de a cumpara o carte, de a urmari un film. Vreau sa fiu lasata in pace de toate vocile acestea ale unor oameni necunoscuti, ale unor oameni deja decedati. Nu mai vreau Platon si Beauvoir. Sa lasam mortii cu mortii si viii cu iubirile lor. Eu cu tine.

Si vorbeam candva de alegeri. Alegeri din acelea importante precum eu te-am ales pe tine si tu pe mine. Nu ce conexiune de internet sa iti pui. Si ma gandeam aseara cand veneam pe aleile astea intunecate si aveam muzica la maxim in casti, ma gandeam ca tu m-ai ales pana la urma. Si ca sunt fericita cu alegerea ce ai facut-o. Si ma miram, si ma intrebam: daca eu aleg ceva, acel lucru devine automat al meu? Acel lucru devine fericit ca e al meu? Alegerea aduce fericire doar cand e impartasita. Secretul e ca acei doi oameni sa se aleaga impreuna. Ca si cum dau amandoi cortina la o parte si se privesc in ochi in acelasi timp.

Presupun ca de aceea iubirea e magica, are ceva de teatru si vis in ea. Are ceva din euforia unui public ce aplauda extaziat. Si tu m-ai ales. Si e de bine, pentru ca acelasi lucru l-am facut si eu.


Si totusi, oare care ne e normalitatea, care ne e esenta. Ce vrem cu adevarat si care ne sunt prioritatile. Acestea sunt intrebari, dar sunt prea confuza sa cred cu adevarat ca ele sunt intrebari si nu afirmatii.

4 Comments:

  • At 12:40 a.m., Anonymous Anonim said…

    Wow..Beside ..the fact that u are in love :D as mai adauga ca..alegerile de moment reprezinta cel mai frumos si indoielnic lucru pe care-l poate face un om :) Alegerile alea gandite si talmacite in propriile ganduri ...sunt cele mai intelepte..dar atat de fade :) asa ca nu-ti chestiona ego-ul..ci mai bine cultiva-l cum o fac si eu..
    Semneaza Link :P

     
  • At 1:40 a.m., Anonymous Anonim said…

    Mi-am zis sa las un raspuns scurt, sa nu te plictisesc cu ideile benigne si gandurile inca fragede ale unui pusti de 18 ani.
    Am stat pentru o perioada buna de timp sa ma gandesc ce parte din mine pot sa iti las in acest spatiu virtual. Pana la urma m-am hotarat sa iti multumesc doar, pentru realitatea care ai ales sa o imparti cu noi, surferii online si, implicit, cu mine.
    Intotdeauna e placut si oarecum linistitor sa vezi ca inca mai exista incredere si optimism in cei care au mai multa experienta decat tine. E precum o gura de aer proaspat pe care mi-o oferi printr-o lume privita prin alti ochi decat cei ai unor adulti mult prea tociti de viata sau a unor tineri cu prea multe sperante. Aici, in starea mea de spirit actuala, totul, la un perfect absolut tot mai apasator, pare ingrozitor de trivial si lipsit de un sens clar. Aceasta, din pacate, este soarta a prea multi adolescenti spalati pe creier de tot ce ne inconjoara si ne face sa ne punem intrebari existentiale cand ar trebui sa fim intr-un bar sau la un chef. Mult timp am tot asteptat un deus ex machina sa coboare si sa dea un sens nebuniei personale care a fost numita, cu o usoara doza de ironie "growing up". Poate nu am primit un zeu sau vreo masinarie dar sunt multumit si cu o raza si o piulita.
    Ca sa inchei, concis cum am promis, iti multumesc din nou, daca pentru nimic altceva, atunci pentru zambetul pe care mi l-ai pus pe fata mea mult prea serioasa.

     
  • At 12:03 p.m., Blogger Katakitoka said…

    Anonim 2 (iertare, mi-ar placea sa iti stiu numele pentru a putea personaliza acest raspuns). As incepe prin a-ti spune ca acest blog a luat nastere demult, din dorinta de a marca undeva cateva ganduri sau simtiri, cele pe care nu vroiam sa fie date uitarii dupa ani si ani. Nu m-am gandit nicio secunda ca cineva va sta sa le citeasca si, mai ales, sa ii fie folositoare la ceva. Recunosc, m-a miscat comentariul tau. Nu ma asteptam si iti multumesc ca ai ales sa lasi aici o mica parte din tine. Eu si blogul meu influturat ne simtim mai bogati :)

    Postul urmator este scris in urma comentariului tau. Nu pot sa ti-l dedic in totalitate, s-ar simti neglijati prea multi oameni din [ne]lumea mea. Insa iti multumesc ca ne citesti si sper sa iti pot aduce cat mai multe picaturi de soare cu fiecare post scris.

     
  • At 8:34 p.m., Blogger nesty said…

    "Candva ascultam muzica mai buna. Citeam carti mai bune. Si mai multe. Credeam in lucruri mai bune."

    Adevarul este ca si acum credem in lucruri mai bune,dar ne indepartam de ele incet...incet...
    sau mai exact, ele se indeparteaza de noi,generatii carora le ducem dorul,generatii noi pe care nu prea stim cum sa le intelegem.

    Eu am luat cu mine lucrurile ce
    mi-au fost alaturi de suflet in bagajul cu care am traversat marea...
    daca am adaugat la ele altele?????
    putine-din pacate...!!din pacate....

     

Trimiteți un comentariu

<< Home