Dependente sau dependinte?

Se pare ca trebuie sa ma traga prietenii de maneca pentru a-mi mai face si eu cateva minute ca sa scriu pe blog. Multumesc Vlad ca mi-ai amintit, altfel murea Cleo de foame si de plictiseala mai ales.

Asadar, cica trebuie sa ridic cortina si sa insirui acum si aici (cateva?) din lucrurile de care sunt dependenta.

Voi sari peste telefon mobil, aer, mancare, google, messenger si toate celelate care fac parte din categoria dependenta globala, ca cica nu se pun. Trebuie (presimt) sa rascolesc in strafundurile corazonului si sa uimesc natiunea cu cele mai ascunse "dependente" ale mele.

Hmmm... greu. Greu pentru ca nu demult, in urma cu ceva luni, am fost pusa in situatia de a realiza ca aceste dependente, cum le numim noi, ni le bagam in cap singuri, si cu mana noastra - ca sa zic asa. Am aflat ca se poate trai, si inca fara probleme, fara calculator acasa, fara 3 sifoniere cu haine, fara farduri mii, rujuri, creionase de ochi si 10 parfumuri. Am invatat ca se poate trai si fara sa ai 20 de perechi de pantofi, mai mult se poate trai cu 3 bucati tricouri, una pereche pantaloni si niste sandale. Long story... another time the rest.

Sigur, lucrurile de genul asta sunt facute eventual sa ne faca viata mai buna, spun unii. Eu nu cred in asta, dar ma rog. E foarte tarziu si ar trebui sa scriu prea mult pentru a argumenta.

Si ca sa revin la subiectul initial... de ce sunt eu dependenta?

Cum e mai prost. Sunt dependenta de oameni. Sunt dependenta de zambetul unui prieten drag care se bucura sa ma vada, sunt dependenta de o imbratisare stransa primita intr-un moment de ratacire sau tristete, sunt dependenta de soarele de afara si de florile copacilor primavara, sunt dependenta de o sarutare si de alinturile persoanei dragi, sunt dependenta de iubire, fericire si, inevitabil, de viata.

Ceea ce va doresc si voua!

Who's next? Kopinaki evident. There.