katakitoka

Picaturi de parfum ce amintesc de o alta lume... trecut si viitor, toate adunate intr-un singur suflet ce traieste.

joi, decembrie 31, 2009

Pentru...




Pentru cei care citesc aceste randuri, cu dragoste, cu nadejde si cu credinta. Dar mai ales cu dragoste.
Pentru cei care ma indragesc si pentru cei care nu ma au la inima. 
Pentru oricine si-a atins vreodata haina de haina mea, privirea de privirea mea, mana de mana mea, buzele de buzele mele, sufletul de al meu, chiar de nu au stiut asta.
Pentru cei ce-mi vor rosti numele azi, cu bunatate sau cu rautate, in ziua lumii noastre Decembrie, treizeci si unu, la 2009 ani de la inceputul acestei ere, cu simplele noastre cunostinte astrologice. Dar fie si in alta zi, fiindca nu e dupa voia mea sa aleg timpul potrivit lucrurilor. 

Pentru toti cei al caror nume nu-l stiu pentru a-i putea chema langa munte, sa admire cerul.
Pentru toti cei pe care as fi dorit sa-i cunosc si pentru toti cei pe care as fi dorit sa-i pastrez. 
Pentru toti cei cu care ma voi intalni candva, intr-o alta viata, sau intr-o alta lume si voi face asa cum in aceasta viata si in aceasta lume nu am putut.
Pentru cei care au pasit inaintea mea si pentru cei ce vor pasi in urma mea. 

Pentru cei care au visat sau au dorit ceva si in visul ori dorinta lor m-am aflat si eu.
Pentru cei ce au nevoie de speranta. 

Pentru cei ce si-o doresc sau nu.


Zambiti. Credeti. Iubiti.


La Multi Ani!

Etichete: ,

miercuri, decembrie 09, 2009

Pick me! Choose me! Love me!



Candva ascultam muzica mai buna. Citeam carti mai bune. Si mai multe. Credeam in lucruri mai bune.
Acum tot ce fac e doar pentru a imi pastra normalitatea si sanatatea. Si nu mai pun etichete pentru ca nu vreau sa imi fie puse mie etichete. Nu ma mai complic sa fac bine doar pentru ca X,Y si Z spun ca acel bine e bun. Nu mai ascult de critici. Nimeni nu stie nimic despre nimeni. Si nu mai vreau pareri avizate inainte de a cumpara o carte, de a urmari un film. Vreau sa fiu lasata in pace de toate vocile acestea ale unor oameni necunoscuti, ale unor oameni deja decedati. Nu mai vreau Platon si Beauvoir. Sa lasam mortii cu mortii si viii cu iubirile lor. Eu cu tine.

Si vorbeam candva de alegeri. Alegeri din acelea importante precum eu te-am ales pe tine si tu pe mine. Nu ce conexiune de internet sa iti pui. Si ma gandeam aseara cand veneam pe aleile astea intunecate si aveam muzica la maxim in casti, ma gandeam ca tu m-ai ales pana la urma. Si ca sunt fericita cu alegerea ce ai facut-o. Si ma miram, si ma intrebam: daca eu aleg ceva, acel lucru devine automat al meu? Acel lucru devine fericit ca e al meu? Alegerea aduce fericire doar cand e impartasita. Secretul e ca acei doi oameni sa se aleaga impreuna. Ca si cum dau amandoi cortina la o parte si se privesc in ochi in acelasi timp.

Presupun ca de aceea iubirea e magica, are ceva de teatru si vis in ea. Are ceva din euforia unui public ce aplauda extaziat. Si tu m-ai ales. Si e de bine, pentru ca acelasi lucru l-am facut si eu.


Si totusi, oare care ne e normalitatea, care ne e esenta. Ce vrem cu adevarat si care ne sunt prioritatile. Acestea sunt intrebari, dar sunt prea confuza sa cred cu adevarat ca ele sunt intrebari si nu afirmatii.