Criza... din jurul meu
E greu, e criza, e nesigur, s-au triplat problemele si posibilitatile de a ne ascunde dupa ele.
Spaimele noastre penibile se ridica la rang de motivatie. Oricum nu aveam nici una, si de aici (im)posibilitatea de a ne definitiva personalitatea.
Suntem penibili, dar nu mai sta nimeni sa se gandeasca la asta.
Ne-am vandut sufletul demult si am aruncat factura in agitatia actuala. Agitatie plina de proteine pentru flamanzii de noi.
Criza e cel mai bun lucru care ni s-ar fi putut intampla. Nu ca sa ne trezeasca, ci sa ne dea impresia de viu.
Pentru mine e momentul sa-mi accept esecurile fara sa le transform in aventuri fantastice care au luat o intorsatura gresita la un moment dat. E dureroasa rau realitatea nealterata, pentru mine. N-am stiut niciodata ce sa fac cu ea. Azi e momentul sa o inghit fara apa, sa ma ridic si sa numar ce a ramas. Nu stiu in ce lume traim, dar a mea a saracit. Si imi place mai mult a mea decat a lor.
Am sa sap pana am sa gasesc drumul spre Cer.
Intr-o zi am sa ma trezesc si am sa incep din nou sa traiesc.
posted by Katakitoka @ 4:29 p.m.
9 comments
