katakitoka

Picaturi de parfum ce amintesc de o alta lume... trecut si viitor, toate adunate intr-un singur suflet ce traieste.

luni, decembrie 18, 2006

Vine vacanta cu trenul din Franta!

Mai sunt cateva zile pana incepe vacanta. Mai exact 4 zile. Apoi o sa plec acasaaaa. Acasa la mama mea draga de care imi e un dor de nu mai pot. O sa imi faca papa bun bun si multe multe prajituri. Sambata dupa masa o sa lenevesc in fatza televizorului stand de vorba cu ai mei. Duminica vom face turta dulce in forme de Craciun, iar spre seara impodobim bradul. In sfarsit atmosfera de Craciun in adevaratul sens al cuvantului.
In rest vreau sa ma odihnesc, sa ma bucur de liniste si sa ma deconectez cat mai mult de la agitatia asta de zi cu zi.

Marti, pe 26, plec in adevarata vacanta. :D Adica un mini tur care incepe din Cluj, continua cu Budapesta, apoi Berlin si destinatia finala un orasel din Polonia unde vom petrece revelionul. La intoarcere poate trecem si prin Praga. Vorbesc acum de aproape 2 saptamani in care voi dormi, voi vizita locuri frumoase, ma voi plimba, sper sa prindem si zapada ca sa avem cu ce sa ne batem, o sa beau multa tequila :D si o sa fac absolut tot ce imi va trece prin cap. Ceilalti membri ai echipei de soc sunt la fel de dereglati asa ca nimeni nu se supara.

Hai, rabdare, mai e putin de tooooot!

joi, decembrie 14, 2006

O mie si una de nopti

Aseara a avut loc mult asteptata petrecere de Craciun a firmei. Ma rog, angajati si parteneri, in total 300 de oameni. Petrecere pe care am organizat-o in cea mai mare parte singura.

Toata saptamana a fost ultima suta de metri, ca tot se mai ducea naibii cate ceva si trebuia gasita o solutie, ca de obicei: URGENT!

Ieri ultima zi inainte de marele eveniment. Eu trebuia sa prezint “programul artistic al serii”, adica as in sa vorbesc la microfon in fata la toti oamenii astia.
Show-ul incepea la ora 20,00.

La ora 16 am plecat de la birou cu seful meu sa ducem sampania si sa imi fac eu repetitia la microfon. Am plecat cu masina lui, masina mea a ramas la birou, cu toate hainele in ea, ca imi luasem hainele cu mine sa ma imbrac la birou ca nu aveam timp sa mai ajung acasa. Buuun.
Ajungem noi in club, Holograf nu terminase de setat instrumentele, de la 12 dimineata. Seful meu imi spune ca are o intalnire si nu mai poate sta, sa raman eu si sa imi fac probele cand termina Holograf si, evident, sa ma asigur ca totul e asa cum am planificat. Si pleaca si ma lasa acolo fara masina.

In fine, termina cei de la Holograf, fac eu proba si ma pregatesc sa plec, ca era 17 fara un sfert si la 17,30 trebuia sa ajung la un salon sa ma machieze aia super profi. Ca la tv :D
De la 5 fara un sfert pana la 5 si un sfert am incercat sa sun dupa un taxi. Degeaba. Nimic. Nada. Ne pare rau, nu avem masina…

Am iesit in strada la 5 si un sfert, moment in care am realizat: toate hainele mele erau la birou, eu la mama naibii fara masina si mai aveam 15 min sa ajung la machiaj. Machiaj care dura pana la 19,30, iar eu la 20 trebuia sa fiu in club.
So... no alternatives. Eram in blugi.

Am intrat intr-un magazin de pe calea victoriei, in sisley mai exact si i-am zis vanzatoarei: doamna, eu in juma de ora am o petrecere, da-ti-mi va rog niste haine! S-a uitat aia perplex la mine si a aparut in 2 minute cu imbracamintea adecvata. Mi-am luat o fusta si o bluza, imi veneau perfect, asa noroc mai rar. Bine ca aveam bani suficienti la mine. Nu aveau in schimb dres. Am sunat-o pe colega mea si am rugat-o sa imi cumpere ciorapi (merci Oana si Monica). Am iesit din magazin asa imbracata, de-abia rupsesem etichetele de pe haine. Eram cu paltonul in mana, ca muream de cald, si in bluza de matase. La 0 grade afara. Si mergeam pe jos ca sa ajung la machiaj, ca de taxi nu putea fi vorba. Tot bulevardul Regina Elisabeta, de la Pizza Hut pana la Eroilor.

Am ajuns eu acolo la 6 fara 20, nu stiu cum.
Tipa care trebuia sa ma machieze nu venise inca. Astept, ma panichez ca nu o sa ma termine, ma calmez din nou. Imi vine o idee: daca tot stau asa pana vine aia ce ar fi sa imi fac unghiile. Cu oja lor evident. Si m-am pus sa imi fac unghiile, zici ca eram acasa la mine.

In fine, vine tipa, ma machiaza, la 19,30 fix eram gata. Machiata, imbracata si fara dres. Iau un taxi si ma duc la club. Inca nu venise nimeni din invitati.
Tremuram toata toata in asa hal ca nu ma mai puteam tine pe picioare. De frig si de emotii. Cand am revazut scena aia pe care trebuia sa vorbesc imi venea sa cad jos.

M-a luat seful chelnerilor (merci Nick) si m-a pus pe un scaun, si mi-a zis: ai incredere in mine? Nu mai stiu ce i-am raspuns.
Mi-a adus un pahar cu ceva si mi-a zis sa il dau pe gat. Zis si facut. 5 min nu am avut voce, era havana club. Am crezut ca mor, dar m-am incalzit instant.

Au inceput sa vina invitatii, fa pe gazda cu toti, incepe seara, urca pe scena si prezinta.
La sunet erau sunetistii de la Holograf pt ca urmau sa cante dupa ce terminam eu, dar eu nu stiam, credeam ca sunt sunetistii clubului.
Si aveam 2 microfoane wireless in mana si tipam la ei: cand ridic mana dreapta porniti microfonul asta, si cand ridic stanga celalalt; si cand intru eu in scena aprindeti lumina aia; si cand ies puneti efectul nu stiu care. Efectiv le dadeam ordine de stresata ce eram. Aia se uitau stupefiati la mine si faceau ce le ziceam.
A iesit excelent toata prezentarea, am reusit sa fiu deasupra norilor - acolo unde e soare si liniste (merci Stef), a cantat si Holograf, m-am calmat si eu, dupa care imi spune Bitman: domnisoara da-ti-mi voie sa va felicit, ati reusit sa organizati toata treaba asta extraordinar. Oamenii astia nici pe mine nu ma asculta cum v-au ascultat pe dvs azi.
Si am primit si un cd semnat de toti pe care scrie pt Alina :D (merci George)

Mai tarziu, toata lumea dansa si se distra si a venit sefa mea, adica actionar al grupului de firme, si m-a luat in brate, si m-a pupat, si mi-a multumit! Si toata lumea ma felicita si eu nu stiam ce mi se intampla.

Si am ajuns acasa la ora 4 dimineata, dupa ce am dansat toata seara (merci Bogdan, Oana si Stefan pt ca ati fost acolo), am gasit aproape toate capitalele lumii care incep cu litera B, azi la 12 am mers la birou, maine deschidem o noua farmacie.


Cam asta e tot. I need a brake.

luni, decembrie 11, 2006

Cinci carti pe o insula pustie

Am primit de cateva zile leapsa de la Kopinaki cu tema: Care ar fi 5 carti pe care le-as lua cu mine pe o insula pustie? Dupa indelungi sesiuni de gandire si dezbateri am stabilit si lista de carti, nu de alta, dar cred ca as fi luat mai multe daca ma lasau.

Vreau totusi sa subliniez un lucru: am fost intrebata care ar fi cele 5 carti pe care le-as lua cu mine pe o insula pustie si nu care sunt cele 5 carti favorite ale mele. Chestiuni de nuanta :)

Asadar din considerente mai degraba practice, in sensul ca daca tot stau si pierd vremea pe o insula pustie in timp ce alti oamenii muncesc si rezolva probleme importante, ma gandesc sa iau cu mine carti extrem de utile, din care sa pot invata ceva. Astfel incat, atunci cand voi fi salvata de pe insula, sa ma fi ales cu ceva. :D

1. Carte de bucate - La masa cu Jamie, by Jamie Oliver - poate asa voi sti si eu sa gatesc candva
2. Encarta - e clar de ce
3. Universul intr-o coaja de nuca - de Stephen Hawking - ca sa imi pun intrebari existentiale despre viata si atomi
4. Curs pentru invatare limbii chineze - ca sa ma duc in China in vacanta
5. Aventurile lui Habarnam, de Nikolai Nosov - ca e cartea copilariei mele.

As mai lua desigur Philip Kotler - Marketing Management, ultima editie, cateva carti despre sexul tantric si kamasutra, si poate o carte despre cum se poate amenaja o gradina la tropice.

Mai departe predau stafeta lui Cieloblu si Whereisyourmind.

Povestea mea si a ei

Am cunoscut-o intr-o dimineata, de vara parca, imi amintesc ca era soare. Ea abia se trezise, avea parul neglijent aranjat, ochii ii luceau spre verde, insa destul de obositi dupa noaptea ce trecuse… si un zambet senin in coltul gurii.
Asa ne-am cunoscut noi.

Am revazut-o mult mai tarziu, intr-o noapte tarzie si incarcata cu bautura, de toamna. Era cu totul alta, de aceasta data aranjata cu grija, imbracata provocator… I-am urmarit fiecare miscare a corpului in timp ce dansa, am observat ca nu purta sutien in seara aia, uneori i se facea frig de la aerul conditionat si atunci ii vedeam sanii mult mai bine. Nu ma puteam abtine sa nu ma uit la asta. Si zambea intr-una, si dansa…
As fi vrut sa o iau in brate si sa o duc undeva unde sa fie numai a mea. Chiar si pentru o clipa, doar a mea.
Insa ispita mea avea acum ochii intunecati si o privire inabordabila. Nu oricine putea sa vada asta, eu mai degraba o simteam. Stiam ca ea e fata cu ochii verzui scaldati in lumina unui soare de dimineata.

In tot timpul care a trecut mi-as fi dorit sa o pot descoperi. Si mi-as fi dorit sa ramana la fel, un mister.
As fi vrut sa nu o cunosc si sa fie doar a mea.
As vrea sa o intalnesc intamplator pe strada si sa imi sara in brate ca si cum i-ar fi fost dor de mine. Iar eu sa ma intreb cine e faptura ce miroase a flori.
As vrea sa o intalnesc intr-o cafenea, ea stand la o masa, iar eu singur, astepand pe altcineva. Si doar sa ne privim.
As vrea sa fiu departe, intr-o alta tara, ea sa apara complet straina pe terasa restaurantului, sa ma ia de mana si sa ma sarute usor pe ureche. Apoi sa dispara, iar eu sa ma intreb unde o voi intalni data viitoare.
As vrea sa o intalnesc in supermarket, intr-o seara, inainte de inchidere. Sa vina la mine si sa ma roage sa o ajut sa isi incheie sutienul.

As vrea sa fie doar a mea, Ispita.

Etichete:

marți, decembrie 05, 2006

S-a intors zmeul

Azi s-a intors zmeul meu. A fost plecat in tabara si eram tare ingrijorata ca trebuia sa ajunga acasa de vreo saptamana. Mi-a povestit ca culoarul pe care au zburat in drum spre casa a fost blocat si a trebuit sa intarzie… oricum ma bucur ca e bine si ca s-a intors. Data viitoare ii voi lua un telefon mobil cu roaming ca sa putem vorbi mai usor.
In seara asta vom depana cateva amintiri, o sa ne uitam la pozele de la Roma si apoi a zis ca imi povesteste cum s-a distrat in tabara. Cred ca e indragostit, first love in cazul lui. Ma tot intreaba daca fetele-zmeu sunt la fel ca si noi, pamantencele. Cred ca mari diferente nu sunt… de altfel nici zmeul meu nu e cu mult diferit de multi oameni pe care i-am cunoscut. E doar mult mai curios.
Si foarte optimist si vesel, uneori imi da si mie starile lui. Astazi a venit la mine foarte agitat, mai mai sa intre prin fereastra, si mi-a zis: Ali, azi am vazut in parc un baiat si o fata care se certau. De ce fac oamenii asta? De ce isi complica viata cu detalii inutile si atat de nocive?
E un zmeu tare intelept si sunt mandra ca e al meu.
Un alt lucru de care tot incearca sa ma convinga e ca totul e in mintea noastra. Ceea ce vedem si lucrurile in care credem sunt opere ale mintii umane, si tot cu mintea putem schimba ceea ce nu ne place.
Asa ca credeti doar ce vreti.

Etichete:

luni, decembrie 04, 2006

Arrivederci Roma!

Aseara m-am intors de la Roma, one of the most beautiful place on earth! Dar sa incep cu inceputul: joi dimineata, pe o vreme incetosata si cam rece, am pornit spre aeroportul de unde urma sa iau avionul ce ma ducea la Roma. Check in, boarding… usual stuff. In sfarsit in avion, ne ridicam deasupra norilor… ce ciudat, nu? Era soare. Da, am realizat ca e soare mereu, doar ca se intampla sa fie umbrit uneori de nori, dar el e acolo, trebuie doar sa fii suficient de sus ca sa il poti vedea. Asa si in viata…

Aterizam la Roma, soare, cald, palmieri… alta lume in doar 2 ore.
Am stat la un hotel super dragutz care avea o terasa plina de portocali, cu multe portocale coapte in ei. Multa verdeata, flori, copaci la tot pasul. Peisaje absolut superbe.

In prima zi ne-am pus pe vizitat centrul orasului, cu Via del Corso, Piaza di Spagna, Fontana di Trevi, Santa Maria Maggiore si multe alte zone mai putin sau mai mult cunoscute. Un oras absolut superb, remarcabil prin istoria pe care o respira prin toti porii si prin fiecare cladire. Te astepti ca in fiecare moment sa apara de pe vreo straduta laturalnica un gladiator sau, de ce nu, insasi Cezar.

Seara plimbari pe strazile de langa Colosseum. Mancat la una din pizzeriile din zona, chelneri foarte ospitalieri, mancare excelenta si mult mult cappuccino J
A doua zi am “vizitat” unul din mall-urile faimoase din Roma, evident, nu se putea altfel. Cumparaturi cat cuprinde, un oras destul de scump la capitolul asta, dar deh, e Roma wtf!
In a doua seara am luat cina cu un grup de italieni care au avut grija sa ne recomande nu stiu cate feluri din mancarurile lor traditionale. Mananca enorm de mult oamenii astia, cam 5-6 feluri la o masa. Antipasti cu fructe de mare si peste, apoi rizzotto con funghi, 3 feluri de paste, carne de vita cu ciuperci si mazare facute in stil Italian, si la urma maiestuosul desert: Tiramisu, salata de fructe de padure si tort de lamaie. Binevenita cafea la sfarsit!
Sambata am vizitat Vaticanul si zona din jurul lui. Am intrat pe seara in Piata San Pietro si am ramas muta de uimire. Dimensiunile sunt impresionante, ai senzatia ca te pierzi in tot spatiul de acolo. Este imensa, I’m telling you.
Am facut poze si apoi am intrat in biserica. Am avut cea mai frumoasa surpriza: tocmai se termina slujba de sambata seara. Slujba tinuta de Papa Benedict, care a fost foarte dragut, a dat mana cu oamenii care asteptau de ore bune sa il vada. Si a trecut la un metru prin fata mea! Chiar am fost impresionata desi nu sunt catolica.

Am mancat pizza Capriciosa si am baut vinul casei la unul din restaurantele de langa Vatican si apoi am plecat cu tristete spre hotel. A doua zi urma sa luam avionul spre casa… Un fel de back to earth. Dar unul foarte frumos.