Who Am I?

Intrebarea asta ridica multe alte semne de intrebare. E interesant sa te intrebi asta in anumite momente ale vietii, e si mai bine sa ai un raspuns. Se spune ca in general ajuta pentru luarea deciziilor. Autocunoasterea, cum imi place mie sa ii spun, este utila in momente dificile, cand trebuie sa iei anumite decizii, sau cel asa spun unii.

Parerea mea este ca autocunoasterea nu ajuta la nimic altceva decat, cel mult, pentru simplul motiv de a cunoaste o persoana cu care iti petreci 100% din timpul tau. Pe tine, adica. Restul sunt vorbe din carti.
Ce? Daca te cunosti foarte bine vei sti sa iei o decizie? Si e ea obligatoriu sa fie cea mai buna? Parerea mea este ca aceste lucruri sunt influentate de mult mai multi factori. Care de obicei nu tin de noi.

Deciziile le iei in cunoastere de cauza. Decizia depinde foarte mult de cunostintele tale asupra situatiei. Teoretic suna foarte bine. Problema apare atunci cand realizezi ca o situatie nu are cum sa fie identica cu alta, oricat de asemanatoare ar parea. Intervin aici o multime de factori care tin de firea umana, de la cei mai simpli cum ar fi starea cu care o persoana s-a trezit in dimineata zilei respective si pana la lucruri mai complexe.

Autocunoasterea se spune ca ne ajuta sa definim intr-un fel sau altul ceea ce vrem. Pentru ca ma cunosc foarte bine stiu ce vreau. Mai am o teorie si cu asta: ceea ce vrem poate fi extrem de diferit de ceea ce avem nevoie. Inseamna asta ca nu ne cunoastem suficient de bine astfel incat ceea ce vrem sa fie acelasi lucru cu ceea ce avem nevoie? Asta sa fie definitia autocunoasterii sau punctul in care sa putem afirma ca ne cunoastem pe noi insine? Ceea ce vrem = ceea ce avem nevoie?

De exemplu, pentru ca sunt o persoana sociabila, imi place sa am multi prieteni. In concluzie ma voi duce in vacanta la mare, intr-o statiune cu multe lucruri de facut si nu ma voi duce la Eforie Sud sau intr-o statiune de pensionari. Pana aici teoria se aplica perfect: ma cunosc pe mine si fac lucrurile logice in consecinta. Dar de unde poti sti ca nu te-ai fi distrat mult mai bine la Eforie? Sigur, e o exceptie, dar ele ne guverneaza viata.

Cunoasterea e un tot din care cunoasterea de sine reprezinta 50%. RESTUL e cunoasterea a ceea ce te inconjoara. Cunoastere care nu e nici asta posibila 100%.

Eu asa o vad: multa, multa galagie, aleatoare si enervanta. Zumzaituri, zbierete, urlete, soapte. Pe masura ce cunosti mai multe incepi sa intelegi mai mult din tot ce auzi. Si cand ai inteles si ultimul cuvant, se face LINISTE.